Iubirea care lasă un ecou
Ai răsărit ca ghiocelul
În mijlocul zăpezilor de dor,
Pe loc se-nseninase cerul
Şi inimi au cântat în cor.
Mă tem că am pierdut eu clipa
Când şansa am avut să-ţi spun
Că eşti a doua mea aripă,
C-aş vrea să-mpart cu tine-un drum.
Tu ai trezit în mine omul,
Aprins-ai flacăra în frig
Şi-mprăştiat-ai gingaş norul
Ce-n suflet mă făcea să strig.
Plecat trecutu-i. Dusă-i vremea.
Ce-a fost nu va mai fi din nou.
Îţi mulţumesc c-ai apărut aievea,
Iubirea care lasă un ecou.

 
Cântec de drum
La ceasul ăsta din amurg,
Cântam un cântec de drum
Cu râurile ce repede curg,
Cu-al florilor dulce parfum.
Scăldaţi în raze de-asfinţit,
În zare vedem falnici munţi,
Un vârf pleşuv, altu-aurit
Se-nalţă spre cer astfel mulţi.
Păduri bătrâne şi codri viteji,
Vopsiţi într-un verde etern,
Te-adorm pe loc, te fac să visezi
Şi gânduri uşoare-ţi aştern.
Iar sus pe cer e bolta arzând
În flăcări de-apus roşii nori,
Pândesc de-acolo încet chemând,
Te-ndeamnă spre ei să zbori.
Pe stânci surii, din inima lor
Bătaia se-aude domol
Şi glasuri vechi acum cântă în cor,
Şi timpul le face ocol.