Joc de viaţă

Ghicim
În noapte
Obiecte şi locuri.
Alegem
La nimereală
Oameni şi jocuri.
Gândim
La nesfârşit
Cuvinte şi batjocuri.
Aruncăm
Ca gunoaie
Simţirile-n focuri.

Paralizie  

În toamnă, răcoare de vânturi
Îmi şuieră-n gânduri,
Le poartă, le bate, le lasă…
De tine, de mine nu îi mai pasă.

Şi plâng, şi noaptea plânge,
Sună metalic picuri de sânge.
Se pleacă alene, îngreunate,
Genele reci în lacrimi sărate.

Şi-s nebună, mai surdă, mai mută,
Inima-mi zbiară, dar eu stau tăcută.
Şi plâng, şi noaptea tot plânge,
Şi sună metalic picuri de sânge…

De tine

E toamnă, dar nu vreau să cred,
Nu vreau s-o simt,
Nu  vreau s-o mai văd.
Vreau doar un anotimp –
Tu.

Tresar în suflet, însetate,
Acele crâmpeie de durere,
Miroase a gutui stricate
Şi bate vânt din vina
Ta.

E toamnă, şi ar trebui să cred
…

Singur

În orele de tihnă surdă
Zvâcneşte măduva-n vertebre,
Şi fericirea, batjocoritor de nudă,
Mă-ndeamnă, încearc-a mă seduce.

Nu pot să mă împotrivesc,
Trupu-i absent de raţiune:
Miresmele mă-nnebunesc
De mucegai şi ceară.

Rămas-am cu un gust amar,
Durere înghiţind zadarnic.
E cea mai dulce din torturi –
Năluca unei fericiri.

Observaţii

Sânge picură, picură,
picură…
Cuţitul tăişu-şi ascunde
în carnea caldă de
primăvară.
Nu-l simţi, s-a infiltrat
în tine.
Vrea să te-omoare.
Priveşte cum doare:
În muşchiu-ţi veninul
de fier.