Ţie, Dascăle
Atunci când primul clinchet
Auzu-a legănat,
A Ta privire blândă
Puteri de basm ne-a dat.

Şi-a Ta dorinţă vie
Mai mari de-a ne vedea
Ne învăţa tăria
Ce răul spulbera.

Tu-n drumul spre dreptate
Poarta ne-ai deschis
Şi-n amintiri fixat-am
Sclipiri zidite-n vis.

Ţi-am ascultat cuvântul
Şi glasul inimii,
Ne-ai fost ca un părinte,
Am fost ai tăi copii.

Aşteptări…
Pomii iar au dat în floare,
Trupul casei s-a şi dezmorţit,
De după colţu-ascuns sub soare
Dorul şi-aşteptarea s-au ivit.

Chipul porţii e zidit în zbucium,
Ramul de priviri o înconjoară,
Lacrima o face chiar de luciu,
Mama ne aşteaptă-a câta oară.

Suntem pe cărări îndepărtate,
Înstrăinaţi aflăm legile vieţii,
Mama și cu pomii daţi în floare
Deschid zilnic geamul dimineţii.