Anna DANDARA, cl. a XII-A, LT „Ginta Latină”

Te miști pe o cale atât de bătătorită încât, pur și simplu, nu le permiţi pașilor tăi să-și manifeste originalitatea. Tema patriei este și va fi mereu importantă, dar ca să o abordezi într-un mod literar valabil, ai nevoie atât de mai multe lecturi, cât și de abordarea mai multor elemente personale, într-un fel original. Totuși, nu uita cât de extinsă este literatura, ca și imaginaţia omenească, și cât de inutil este să te tamponezi de unele și aceleași exprimări, care circulă prin compunerile elevilor de cel puţin câteva decenii. Mult succes!

Ana-Paula CURAȘ, cl. a X-a, Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici”

Ai putea să începi cu enunţul: „Și un mușuroi de furnici fără casă supravieţuiește în această lume pierdută-n prea multă ordine sau prea mult haos”. La textul „Monologul unei sinucigașe” mă refer, care s-ar putea numi, mai bine, „Monologul unei supravieţuitoare”. Una din 25 de persoane trece prin depresie într-o anumită perioadă a vieţii, scrie o enciclopedie britanică, iar gândurile sunt un factor determinant. Tot ce gândești are un efect într-un anumit fel. Nu sunt de partea literaturii facil-optimiste cu flori, fluturași, soare și cer senin, dar nici alegerea laturii întunecate a lumii nu e o salvare de clișeu. Ca să ajungi la a scrie literatura aceea dramatico-tragico-melancolică, ce are capacitatea de a atinge atât de ușor sufletul, ai nevoie de experienţă de viaţă și de multe lecturi, dar adolescenţa nu este perioada potrivită pentru asta, pentru că atunci ești foarte vulnerabilă și ușor influenţabilă de gândurile tale. Îţi doresc un drum literar ascendent și pozitiv!

Patricia BEZU, cl. a VI-a, LT ,,Onisifor Ghibu”

Tu scrii texte de un naţionalism politizat, la vârsta ta, încă în neștiinţă de cauză, pe când literatura așteaptă candoare de la tine și așteaptă mângâiere, dacă se poate, prin metafore, iar dacă nu, chiar și așa, direct, precum simţi. Există un scriitor israelian, Amos Oz, care s-ar putea să-ţi placă. Studiază-l. Citește-i și pe alţii. Alcătuirea poeziilor nu e un hobby. Ori i te dedici, ori nu o mai faci deloc. Începe un text cu „Lipsești din cadru, iar eu tac”. Continuă-l într-o proză în stilul Oz, sau oarecum altfel, dar nu cum ai făcut-o în poezia „Lipsești”. Spor!

Valeria RADEANU, cl. a VIII-a, LT ,,Nicolae Casso”

Mi-au plăcut fragmentele: „Frunzele cad, lumina se stinge/ Numai eu merg singură pe drum/ Prin parcul cu copaci de fum” sau „Pădurea este tot mai tristă,/ de vânt a fost cuprinsă,/ A rămas un loc pustiu/ De culoare cenuşiu”, sau „Privind pe fereastră, peste zare/ Vezi satul nostru întreg şi mare”. Concentrează-te pe o asemenea abordare, concretă, ușor de imaginat. Inspiraţie!

Natalia SOCOLENCO, cl. a IX-a, LT ,,A. Agapie”

Sincer, cred că te prinde bine scrierea de poezii pentru copii. Dacă îţi place acest fel de literatură, orientează-te către o revistă de literatură pentru copii. Și la proză cred că ai potenţial. E foarte frumos faptul că ai încercat să scrii ficţiune la vârsta asta. Ai structura de bază, dar mai ai mult de lucrat atât la felul de exprimare, cât și la stil. Citește multă proză și, dacă îţi place, poezie pentru copii, pentru a însuși diverse tehnici și stiluri. Mie mi-ar mai plăcea să-ţi citesc prozele. Mult succes!

Corina Şterbeţ, clasa a XII-a
Îmi place faptul că scrii dintr-o perspectivă pozitivă. Ideile compunerii tale „Izvor al dragostei eterne” sunt niște gânduri cu care empatizez totalmente, mai ales fiind departe de casă de patru ani. Ceea ce îţi lipsește pentru a-ţi umple cu splendoare textul sunt lucrurile mărunte, amintirile concrete. Reia compunerea ta, ignorând subiectul de bază și concentrându-te doar pe ce este reprezentativ, individual pentru tine. În cazul meu, abordând acest subiect, aș începe așa: „Caloriferul fierbinte ca braţele mamei, de care-mi lipesc mâinile în ajunul Anului Nou, când, privind peste geam, de la etajul al nouălea, Chișinăul nocturn inundat de focuri de artificii – atâta bucurie acolo și atâta singurătate aici, în camera mea – mă gândesc că această secvenţă are să se repete an după an aproape în același fel; gutuile pe care le usucă tata pe pervaz; picturile astrale pe care le face mama, visând să deschidă un muzeu de artă; cântecele la karaoke ale surorii mele, care, deși are o voce superbă, va face contabilitate și se va muta într-o ţară mai nordică – asta e casa și copilăria mea…”. Am improvizat. Scriitura poate fi oricum, dar are nevoie de complexitate și limbaj pentru a fi captivantă și individuală. Reia subiectul. Va fi mai bine a doua oară. Succes!

Silvia Rozneriţa, clasa a VIII-a
Ai niște metafore zglobii, dar te duci prea departe. Prima strofă ai putea s-o lași așa cum e, după care ar fi mai bine să vii cu niște strofe care intră mai profund în descriptivitate. Adică, în momentul în care scrii „să ai o ţară frumoasă ca-n povești” m-ai pierdut, pentru că e un clișeu clasic. „Cum râde grădina când plouă/ Și florile când înfloresc” e o imagine, iarăși, binevenită, dar ţine de tine dacă poţi sau nu să o aduci într-un context mai original, personalizat și concret. Inspiraţie!

Laura Ghenea, clasa a VIII-a
Vorbești despre patrie la un nivel la fel de superlativ, precum ai vorbi despre aur, lumină, dragoste. Atunci când citesc textul tău, mă regăsesc la un nivel de percepţie pe care nu îl pot identifica cu subiectul de la care ai pornit. Adică, poţi să spui despre patrie că este „leagănul cu petale de trandafiri ce te înfăşoară cu mreaja ei ţesută din feeria soarelui”, dar ai putea să spui același lucru și despre dragoste, și despre căldură, și despre radiaţie, și despre tristeţe, și despre bucurie ș.a.m.d. Și mai are aerul unui subiect prestabilit compunerea ta. Ca atunci când profesoara îţi dă o temă și tu ai datoria să o respecţi ca să-ţi iei nota. Literatura e în primul rând libertate și pornește acolo unde începi să gândești liber. Sunt de acord cu mesajul tău. Eu una nu aș putea trăi între străini, să nu vorbesc limba română, nici măcar dacă mi s-ar face oferta să devin milionar în străinătate, dar când scrii, trebuie să îţi asumi atât responsabilitatea unui limbaj, cât și libertatea gândurilor tale. Mult spor!

Ana Maria CECOI 

Poezia „Muntele meu” are doza sa de lirism și fineţe, dar îi lipsește o anumită complexitate, fie de limbaj, fie de structură, fie de sens. Câteodată nu e destul să alipești, într-o imagine comună, o personificare cu o metaforă ca să creezi poezia, deși ești foarte aproape de a o atinge. Cât de frumos spui: „Nu mi-e frică să strig./ Vocea mea niciodată nu se va pierde/ În imensitatea cerului!” sau „Eu sunt o peşteră/ mereu în formare: picăturile de apă îmi modelează chipul”. Ai grijă însă: a aduce într-un text cuvântul suflet nu îţi dă biletul la trenul accelerat al poeziei. Firește că tu ai libertatea să folosești orice cuvinte dorești, dar măcar încearcă să exprimi altfel ceea ce vrei să numești suflet, dacă vrei să scrii poezie originală și intimă. Apoi, fie ţine-te departe de introducerea politicii în poezie, cât încă nu ţi-ai format o viziune proprie amplă asupra organizării politice mondiale, fie vorbește despre asta, dar în cuvinte mici, care pot să descrie, pot să transmită ceea ce vrei să spui într-un mod literar. Oricum ar fi, poezia ta conţine ceva feeric și optimist, ceea ce este un lucru foarte bun. Felicitări și mult succes mai departe!

Maria VIDRAȘCU

Construiește poezia cu mai multă concreteţe. Nu lăsa cutia să rămână cutie. Gândește-te la alternative, joacă-te: „Ce-ar fi dacă dragostea mea ar fi ceaiul tău preferat pe care să-l sorbi dintr-o înghiţitură, ca apoi să mă cauţi zi de zi cu nările-ţi fremătând după cutia în care, tu nu ai știut, dar erau toate gândurile-mi despre tine, cutie pe care nu am putut niciodată să o deschid. Doar tu ai fi putut să o faci, dar pentru tine ceaiul e, ca pentru Turgheniev, o apă murdară, și preferi numai sucuri cu chimicale și edulcoranţi. Dar eu sunt atât de reală”. O altă idee e să începi un alt poem pornind de la versul „Ploaia îmi sărută fruntea”, dar nu te îndepărta de starea poeziei. Păstrează-te într-o singură stare pe durata unui text mic. Lucrează-ţi versurile astfel încât ele să fie limpezi pentru cititor. Reformulează-le. Citește multă poezie! Spor!

Veronica SÂRBU

E foarte bine dacă vrei să scrii poezie pozitivă despre Moldova, dar găsește acele lucruri unice pe care le vezi doar tu și adu-le literar în versuri. De ce este miraculoasă? Care este acel miros divin? Ce altceva mai concret te face să vrei să trăiești în această ţară? Citește poezie clasică și contemporană.

Mergi pe un anumit stil sau creează-ţi stilul tău, dar fă-o într-un fel unic, așa cum sunt genele tale de scriitor în devenire. Mult spor!

Tatiana VÎJU

Cred că ţi-ar fi util să explorezi un limbaj poetic mai larg de atât. Poezia ta, deși este cuminte și melancolică, trece printr-un șir clasic de cuvinte-clișeu, cu rime la fel de ușoare. E foarte bine dacă vrei să scrii în rime, dar citește și caută în viaţa sau în imaginaţia ta acele versuri care îţi pot pune în valoare starea spiritului și capacitatea lexematică de a te exprima. Mult succes!

Marinela Lupuşor
cl. a VIII-a, s. Cobani, Glodeni

Poezia dedicată lui Eminescu pare un exerciţiu obligatoriu de școală în care copiii, de fapt, sunt anunţaţi că trebuie să-l iubească pe Eminescu și, în consecinţă, ca să-și întărească acest crez, li se dă ca temă pentru acasă să scrie o poezie în care îl omagiază pe marele nostru poet și în urma acestei provocări se întâmplă să produci un asemenea text, a cărui principală grijă pare a fi să respecţi tematica propusă și să nimerești rimele. Dacă, într-adevăr, vrei să-i dedici un text lui Eminescu, prin care să-l omagiezi, calea cea mai adecvată este să îi citești măcar câteva volume de poezie, dacă nu toate, să găsești niște laitmotive, niște simboluri specifice lui, pe care să le inserezi foarte fin în textul tău propriu, cu trimitere către acest autor. Dar, dacă tot scrii poezie, dragă Marinela, și ai dorinţa să devii poetă, de ce să nu o promovezi pe Marinela Lupușor în loc să-l promovezi pe Mihai Eminescu? De ce să nu aduci lumii universul complex, zbuciumat și real al Marinelei? În ceea ce privește celelalte texte, ceea ce mi-a atras atenţia au fost versurile: „Ne vedeam în cinematograful vechi/ Abandonat de lume”.
Ai putea să începi ceva de aici. Inspiraţie!

Eugen Petrașcu
anul II, Facultatea de Filologie, UPS „Ion Creangă”

Eseul tău este scris prin prisma unei combinaţii ușor contrastante de lexeme înalte și pretenţioase, în spirit antic, cum ar fi „providenţa”, „dragostea lor neţărmurită” sau „legi imperative ale statului” și idei, a căror simplitate dă de înţeles că îţi aparţin, dar construcţia acestora, din punctul meu de vedere, necesită o arhitectură mai firească. Atunci când transmiţi idei foarte simple prin intermediul unor cuvinte așa-zis complicate, dai senzaţia de artificial. Or, e mult mai bine să-ţi antrenezi mâna către reflectarea unor idei complicate, metabolizate de mintea ta, în termeni simpli, firești și plăcut de citit. Dacă totuși îţi place complexitatea lingvistică în eseuri, îţi recomand să citești operele lui Emil Cioran și Gottfried Benn. Citește mult, scrie sincer și, nu uita, atunci când trimiţi un text unei reviste, să redactezi corect textul (mă refer la regulile de spaţiere) – dai dovadă de un respect faţă de tine și faţă de instituţia cu care colaborezi, făcând asta. Mult succes!

Mariana Păduraru
cl. a XI-a, LT „Boris Cazacu”, Nisporeni

Repetiţia parţială a ultimului vers, marcată de o tristeţe bacoviană, îi dă poeziei un oarecare ritm liric, dar conţinutul versificaţiei în sine e destul de slăbuţ. Te încurajez să scrii în rime și să o faci într-un fel pozitiv, într-o continuă speranţă și inocenţă, precum o poţi face, dar te încurajez, de asemenea, să renunţi la tonul bătrânesc și la stilul acesta caracteristic secolelor trecute. Privește cu atenţie la detaliile din viaţa ta care îţi aduc tristeţe sau fericire și scrie despre ele, despre tine, despre cei cu care, stând faţă în faţă, lumea se schimbă total. Așteptăm noi poezii. Inspiraţie!

Ana Creţu
cl. a XI-a, LT „Andrei Straistă”, s. Ţânţăreni, r. Anenii Noi

Textul tău se apropie de gândurile pe care poţi să le notezi într-un jurnal intim, ca apoi să le utilizezi în scrierea unui anumit gen de literatură. În momentul de faţă, textul nicidecum nu se ţine pe picioare de unul singur. Pe lângă corecturile elementare care trebuie aplicate, e nevoie să-i găseşti un cadru mai larg. În proză trebuie să se întâmple ceva. Faptul că ai văzut un copil care ţi-a amintit de copilărie şi de faptul că e destul pentru fericire să îţi iubeşti părinţii este o simplă însemnare, care, înţeleg, are o valoare sentimentală pentru tine, dar care încă nu se ridică la rang de literatură. Încearcă să escaladezi pereţii fanteziei. Caută ce se întâmplă acolo, între acei pereţi, dar mai ales dincolo de ei. Succese!

Tudor Burlacu
LT „Mihail Sadoveanu”, or. Călăraşi

Remarc o anumită acurateţe în poeziile tale, dar tot glisezi către abstract. Ca să îţi dau un exemplu, în prima poezie, cu visul, găsesc orice, numai nu urmele unui vis real. Poţi să te foloseşti de realitatea ta şi, implicit, de visele pe care le ai. Acest lucru le-ar oferi o anumită autenticitate sau măcar aerul intim de apartenenţă a eului tău. Dacă se întâmplă să nu atingi cele mai înalte ranguri artistice posibile, nu e nimic, important e să simţi că îţi aparţine ceea ce scrii, să rămâi tu, iar pentru asta e necesar să răscoleşti în tine şi să vezi ce te preocupă cu adevărat. Mi-au plăcut aceste versuri, pentru tandreţea pe care le poartă: „Doar în freamătul de ploi/ Se zbat fluturii din noi” şi „Mă cuprinde blând/ Dar mă strânge tare,/ Apoi din lacrimi/ Răsare o neagră floare”. Ar mai fi şi alte exemple. În cazul în care asta este tonalitatea cea mai apropiată de sufletul tău, trebuie doar să scrii cât mai mult şi mai aproape de tine, iar eu, la rându-mi, trebuie să te felicit pentru delicateţe şi fragilitate. Să ai inspiraţie!

Daniela Cudalb
LT „Pan Halippa”, comuna Cubolta, r. Sângerei

Când am citit „Elixir autumnal”, credeam că citesc Bacovia sau o imitaţie bacoviană şi nu e bine. Nu are niciun rost să împrumuţi stiluri pentru a scrie. Ţine minte că cea mai bună voce este a ta. Ai încredere în ceea ce gândeşti. Nu te modela după cum scriau alţii. Reinventează poezia, joacă-te cu ea sau nu te juca. Fă orice, doar ca să rămâi în ritmul şi-n stilul tău. Dacă nu le ai încă, o să le descoperi într-o zi de la sine. Ai răbdare. Nu te grăbi să deschizi bobocii cu degetele. Mult spor şi inspiraţie!

Anastasia Gribiniuc
cl. a X-a, LT „Alexandru cel Bun”, or. Tighina

Una dintre cele mai emoţionante fraze, dintre câte am citit în această serie de scrisori, este „Tu porneşti de la Nordul unui gând spre Vestul unei emoţii, de aici spre Sudul unui sentiment, şi tocmai aici, porneşti singur spre Estul unui cuvânt”. În loc de ultimul „aici” ar fi mers mai degrabă „şi de acolo”, plus că aş elimina repetiţia verbului „porneşti”. Dincolo de asta, observă cât de fin pulsatilă poate fi această hartă a sentimentelor, între afect şi cuvânt. Asemenea gânduri merită să fie scoase în evidenţă, fără a fi inhibate de abstracţiuni în genul „De ce te cufunzi în haos?”. Despre ce haos vorbeşti? Ce vrei să spui prin haos? Te referi la haosul lumii, care nu ştie nici încotro se îndreaptă, nici ce aşteaptă, la haosul cerului, ai cărui nori nu sunt străbătuţi de nicio formă definitivă, la haosul gândurilor din mintea unui nebun care nu mai ştie graniţa dintre realitate şi iluzie? Nu generaliza. Nu folosi rezumatul ideii. Despacheteaz-o pe fiecare în parte şi pune totul pe foaie, până la capăt. Oferă-ne dreptul să te înţelegem. Altceva foarte frumos este: „Acum, dacă ai să deschizi ochii, n-ai să vezi decât visul tău în palme, ţine-l strâns şi du-l spre inimă”. Aş reformula un pic: „Acum, dacă deschizi ochii, n-ai să vezi decât visul tău în palme. Ţine-l strâns şi du-l lângă inimă. Ţine-l acolo”. Referitor la celălalt text, m-ai făcut să mă gândesc că arborii toamna îşi ţin frunzele-n palme. Oricât de banal ar fi, nu m-am gândit niciodată la asta. Îţi mulţumesc pentru acest gând. Mult succes!

Marta Albu
cl. a VIII-a, Gimnaziul din Iezărenii Vechi, r. Sângerei

Desigur, ai gânduri nobile, care nu au cum să nu-mi atingă sensibilitatea, dar literatura are nevoie de un limbaj pe care ţi-l poţi forma numai citind şi scriind foarte mult. Eşti la vârsta la care simplul fapt că ai impulsul de a scrie este o performanţă. Ceea ce ai de făcut însă – ca să scrii bine – este să citeşti. Citeşte orice apuci şi scrie cu dragoste într-o deplină libertate. Inspiraţie!

Elena Chilari
LT „Alexandru Agapie”, s. Pepeni, r. Sângerei

Eşti la început de drum şi faci aceeaşi greşeală ca mulţi alţi tineri, folosindu-te de şabloane şi cuvinte mari pentru a exprima adevăruri simple. Nu-ţi spun să îţi limitezi vocabularul şi să nu mai foloseşti anumite cuvinte, dimpotrivă, dar e bine să eviţi clişeul şi să găseşti albia ta în scriere, cu suflul tău tineresc, nu tonalitatea asta de poezie scrisă în secolul al XVI-lea. Prezentul tău e altul. Viaţa ta e alta. Am intuiţia că interiorul tău este cu totul şi cu totul altfel. Citeşte şi scrie cât mai mult. Să ai inspiraţie!

Andrei Burcovschi
cl. a XI-a, LT „Luceafărul”

Tu ai un mesaj greu, însă îţi lipsesc instrumentele literare, astfel încât forma şi, respectiv, limbajul poeziei să îl atingă pe cititor. Ai aceeaşi problemă cu alegerea celor mai clişeizate cuvinte, precum şi poezia clasică, învăţată la şcoală, ca unic reper. Ai putea, de exemplu, să expui drama copilului lipsit de tată într-o proză cu detalii şi amintiri concrete, să-i găseşti o dezlegare. Lucrează şi în alte genuri literare. Poate că proza te va prinde mai bine. Îţi doresc să ajungi un scriitor mai mare decât Bukowski, dacă tot sunteţi aproape cu numele. Mult succes!

Mihaela Prisăcaru
cl. a VIII-a, LT „Luceafărul”, or. Biruinţa, r. Sângerei

Uite cum tocmai în final ai poezia: „Încui inima într-un cufăr uitat/ şi-mi pun pe piept rozeta iubirii pierdute/ Asemenea ultimelor raze din apus”. Îţi înţeleg aplecarea către metaforă, dar şi aceasta trebuie dozată şi pusă-n imagini, iar imaginile să fie plastice, tandre, frumoase, atunci când mesajul se vrea astfel. „Oasele-mi sunt coardă de vioară” nu este o metaforă reuşită. Maximum ar putea fi scheletul sau şira spinării, dar nici acestea. „Încerc să fac pod din artere” e o încercare eşuată. Ca să-ţi imaginezi asta, ar trebui să-ţi închipui un cadavru disecat, ale cărui artere studenţii de la medicină încearcă să le întindă… şi crede-mă, nu vrei să ştii cum arată aşa ceva. Am înţeles intenţia poeziei, dar trebuie să fii foarte atentă când scrii. Nu ai dreptul la clişee precum „Sufletul se scurge ca clepsidra” sau „Inima răsună ca un clopot” într-o poezie care are drept final acele superbe trei rânduri. Mai multă grijă la cuvinte şi păstrează-ţi inspiraţia înaltă. Succes!

Diana Ungureanu
cl. a IX-a, LT „Olimp”, or. Sângerei

Există ceva simpatic în stilul tău. E simplu şi amuzant pe alocuri, iar asta îţi face textele uşor de citit. Are şi din tonalitatea baladelor. Îţi ies mai bine poeziile în care mizezi pe ironie. Cele cu recunoştinţa pentru părinţi au nevoie de o altă formulă. Cred că ar trebui să încerci să scrii epigrame. Spor!

Maria Postoronca
cl. a IX-a, LT „Mihai Viteazul”

Rime facile, versuri care au mai fost scrise. Încearcă să te debarasezi de epitete şi lexeme clişeistice. Începe cu o pagină de scriere liberă. Citeşte literatură universală cel puţin două ore pe zi. Umple zilnic câte cinci pagini de cuvinte, cu orice îţi vine în minte, într-un caiet. Când scrii poezie, gândeşte-n imagini. Mai trimite-ne ce ai scris. Mult succes!

Viorica Stanciuc
cl. a IX-a, Gimnaziul din Iezărenii Vechi, r. Sângerei

Te văd un om foarte optimist, care trăieşte frumos, cu gândul mereu la speranţă şi bine. Îndemnul tău poetic nu are nimic rău în sine, dar are nevoie de cu totul şi cu totul alte cuvinte. Nu mai spune viaţă. Spune ceea ce înţelegi când spui viaţă. Spune ceea ce ştii despre viaţă, dar, rogu-te, uită-te în propria-ţi viaţă pentru asta. Scrie cum se face brusc dimineaţă, odată ce intri în contact cu apa, care sunt obiectele ce te înconjoară, din ce locuri vezi luna mai clar, ce gânduri îţi aduce, alături de cine, şi mâinile, mâinile acelea pline de sinceritate. Tu ai stat vreodată să îţi închipui omul care are mâinile pline de sinceritate, dar nu o sinceritate relativă, ci una absolută, golită de orice ascunzişuri ale minţii? Scrie despre mâinile acelea şi despre cum e să trăieşti o săptămână într-o deplină sinceritate; despre goliciunea realităţii trăite prin sinceritatea pură, care ne rămâne la urmă ca fiind unicul lucru adevărat. Aşteptăm şi alte texte.

1Q84 a apărut la Editura Polirom în 2012 şi îi aparţine lui Haruki Murakami, scriitorul japonez căruia i-am citit toate cărţile şi care nu m-a decepţionat niciodată.

1Q84 este o carte în trei volume, al cărei titlu desemnează anul 1Q84, an care marchează începutul unei alte lumi, o lume a fanteziei, construită însă foarte credibil în jurul celor două linii de naraţiune. Pe de o parte, Aomame, o tânără ucigaşă, are misiunea de a lichida un bărbat de o răutate malefică, Liderul, acţiunile căruia sparg toate limitele imoralităţii umane, ea având o metodă specială de a ucide, astfel încât moartea să pară naturală. Pe de altă parte, Tengo, un matematician care are drept hobby scrierea romanelor, este rugat de către un prieten editor să rescrie cartea unei fete dislexice, pentru că acea carte avea ceva special, însă autoarea ei, Fukaeri, nu avea capacitatea de a transpune literar povestea.

Cartea în jurul căreia se ţese naraţiunea legată de Tengo se numeşte Crisalida de aer. În această carte pe cer apar două luni, iar această imagine este unul dintre centrele de greutate ale romanului. Cele două luni apărute pe cer desemnează intrarea în anul 1Q84, care e o altă lume decât cea ştiută până acum de personajele cărţii. Cele două luni apar în realitatea lui Aomame, tânăra ucigaşă, iar, mai târziu, şi în realitatea lui Tengo, matematicianul pasionat de beletristică care urma să rescrie Crisalida de aer pentru ca Fukaeri, tânăra dislexică, să ia premiul pentru debut şi, ulterior, cartea să ajungă bestseller, întreaga lume având acces la ea. Dar, înainte de toate, cele două luni au apărut în Crisalida de aer.

Rescrierea Crisalidei de aer stârneşte pe furiş puteri supranaturale ce pun în pericol destinul lumii, transportând-o, temporal şi fizic, din anul 1984 în anul 1Q84. Legătura dintre cele două linii de naraţiune ţine nu doar de Crisalida de aer, cartea rescrisă, pe care, într-un moment dat, apucă să o citească chiar şi Aomame, în volumul al doilea, ocazie cu care aflăm şi noi, cititorii romanului 1Q84, povestea care se ascunde în spatele acelei cărţi fără de cusur pe nume Crisalida de aer. Legătura dintre cele două naraţiuni o face dragostea tacită dintre Aomame şi Tengo, ei fiind îndrăgostiţi unul de altul, când se aflau în clasa a 4-a. Atunci Aomame îl apucase pe Tengo de mână, apoi se desprinse de el şi fugise, imagine care l-a bântuit pe Tengo ani de-a rândul, imagine care a bântuit-o pe Aomame. Toată viaţa Aomame l-a iubit pe Tengo şi Tengo a iubit-o pe Aomame, deşi nu au fost vreodată împreună şi nu se ştie dacă vor fi.

1Q84 este o piesă perfectă de ficţiune. Firul epic decurge echilibrat şi armonios, prin forţa internă a stilului temperat de calmitatea generală a condeiului murakamian, trecut prin firul realităţii cu întreruperile nodurilor de erotism. Murakami păşeşte mereu în imprevizibil, nu urmează niciun curent literar şi nu îşi forţează imaginaţia. El se distinge prin naturalism, căutând poveştile dinăuntru-i şi punându-le în cuvinte potrivite, lucru pe care şi trebuie să-l facă un scriitor adevărat, după cuvintele unuia dintre personajele sale.