Doki-do-ki

Voi cum exprimaţi în cuvinte bătaia inimii? Le-am pus aceeaşi întrebare prietenelor mele care vorbesc ro­mâna. Variantele lor au fost: toc-toc, pum-pum, dum-dum. Japonezii o formulează aşa: doki-do-ki.

Şi mama mi-a spus: toc-toc. Iar dacă vorbim despre mama, să vă descopăr un secret. În limba pitjantjatjara, un dialect din Australia, mamei îi spune ngunytju, iar tatei îi spune mama.

Vă place? Mie î (îîî)

Doei m-a întrebat ce limbi aş mai vrea să învăţ. Ţelul meu deocamdată e să fiu fluentă în zece limbi străine, dintre care una să fie africană. Khoekhoe e ultima pe care am descoperit-o. Se vorbeşte în Africa de Sud, Botswana şi Namibia. Nu e limba care mi-a plă­cut cel mai mult, dar mi-am notat trei cuvinte care mi-au atras atenţia. De ce? Îl conţin pe î şi sunt nostime.

Mîre? – Cum vă mai merge?
Î – Da.
Hî-î – Nu.

Observaţii de la tata

Grămada românească îi seamănă celei din limba cehă: hramada. Evi­dent, e de origine slavă.

A iubi tot vine de la slavi. Îmi părea atât de românesc!

Adrian la Praga

Frate-meu are 13 ani. De multe ori vine de la şcoală entuziasmat: uite ce expresie amuzantă am învăţat azi! Din ce a prins până acum în cehă, astea-s cuvintele care-i plac cum sună: modry/modrî (albastru), žlutý/ jlutî (galben), dum (casă; nu bătaia inimii!), bylina/bâlina (ierburi pentru ceai) şi obyčej/obâcei (obicei). Iar un cuvânt de origine slavă, î?

Neclarităţi banale?

M-am apucat în septembrie de ger­mană online. Când am trecut la arti­cole, m-a nedumerit genul cuvântului Mädchen (fată). Era însoţit de das/ein, articole folosite pentru substantivele neutre. Mi s-a părut oarecum bizar.

Do zobaczenia! (pe curând)

Mâine dimineaţă plec în Polonia, ţara care mi-a devenit un fel de casă. Ca să mă motivez şi să vă inspir pe voi, o să citez un proverb: Dla chcącego nic trudnego. Dacă-ţi doreşti cu adevărat ceva, nimic nu te împiedică. Visaţi mult şi mergeţi înainte!

La intrarea în Castelul Regal din Varşovia atârnă un panou: „Napoleon i sztuka”. Sztuka se pronunţă ştuca şi înseamnă artă. Deocamdată, e cel mai ciudat cuvânt pe care l-am întâlnit pentru a desemna acest concept. Ştiucă. Ştiu că. Штука.

O mai ştiţi pe Molda?
În mod natural, toate oraşele în care am trăit până acum au avut câte un râu. În Criuleni, la zece minute de acasă, aveam Nistrul, în Verona – Adige, în Wrocław – Odra. Praga nu a ieşit din cursul acestor întâmplări frumoase. Podul Carol trece peste râul Vltava. De ce scriu asta? În germană Vltava e numit Moldau.

Ai mei în loc de şuncă sau dulceaţă
Ca să nu piardă din preţiosul timp pentru jocul de cărţi, contele John Montague, conte de Sandwich, mânca la masa de joc tartine gătite din două felii de pâine, două – ca să nu se murdărească.

Şi cum de la conte a venit sandviciul, farmecul cuvintelor compuse s-a regăsit în generaţia sandvici, adică generaţia celor care au grijă de părinţii şi de copiii lor în acelaşi timp. Cu alte cuvinte, atâta timp cât părinţii tăi îţi poartă de grijă ţie, dar şi bunicilor tăi, ei fac parte din generaţia sandvici.

Prima lecţie de cehă
Când am ajuns în iulie la Praga, chiar în prima zi, tata m-a rugat să stau cu fratele meu la prima lui lecţie de cehă. În cartea din care citea am observat luna. Se cheamă měsíc. În română, luna de pe cer şi cea a anului e aceeaşi – lună. În rusă, luna anului e месяц, iar luna de pe cer e луна. Ceha e o limbă slavă totuşi. Mi-am notat mai târziu în carnet iepurele ceh. M-a întrebat de ce. Îmi place cum sună. Králík. Lui i-a plăcut alt cuvânt. Divadlo. Parcă-i diavol, dar e… teatru!

Strašnická
Eram în tramvai şi râdeam la fiecare oprire Strašnická, pentru că îmi amintea de straşnicul românesc. Următoarea staţie: Strašnice Crematorium.

Despre viaţă sau burtă, cum vreţi
Mama mi-a spus că život înseamnă viaţă şi am citit pe uşa tramvaiului Zachraňte život! Живот în rusă înseamnă burtă. Salvaţi o burtă! Asociaţia cu amicul fals rus mi se pare grozavă. Viaţă-burtă.

Atenţie Anelor!
În arabă, eu, انأ , se pronunţă ana. Dacă te cheamă Ana şi vrei să spui asta, ar ieşi cam aşa: انأ انأ , adică ana Ana. Eu sunt eu. Cam aşa ar spune şi fratele meu Adrian când vrea să-şi afirme supărat unicitatea personală, doar că pe el nu-l cheamă Ana.

Nedumeriri

La facultate, am avut doar două examene în scris. La celelalte, am petrecut 10-50 de minute faţă în faţă cu profesorul, răspunzând la întrebări, aşa că scrisul tezei de licenţă mi-aduce confuzii de moment serioase, când citesc acum e-ul românesc în exemple ca acesta: Maria e frumoasă. Mă întreb imediat: de ce lipseşte accentul de pe è? A scris un analfabet?

Mü şi gï, adică eu şi tu 

În iunie, aproape de încheierea contractului de lucru la universitate, au venit să ne înlocuiască două fete noi. Una dintre ele era din Enugu, Nigeria. Vorbeşte în igbo. Nici într-o limbă nu am întâlnit un cuvânt atât de amuzant pentru fluture. Îi zice ihe na efe efe. Mi-a plăcut şi câinele – nkita, pentru că îmi vine în minte Nikita, dar nu o să uit nici broasca-ţestoasă – mbe, care seamană cu mba, adică nu. Da-ul e mai special – e-e.

Limba igbo nu are un echivalent exact pentru te iubesc, ci doar o variantă care ar exprima ideea de a-i vrea binele unei anumite persoane. Sentimentele par să fie interzise. Nu se exprimă verbal. Zice ea că în loc să-i spună copilului bravo, tatăl poate să-i pună mâna pe umăr. Atât.

Povestea a părăsit burta mea

Că tot a venit vorba de sentimente, în limba mwan emoţiile sunt transmise prin metafore conceptuale legate de corpul uman. Conform vorbitorilor acestei limbi, sentimentele sunt localizate în zrū, adică în ficat. Zrū mā lē înseamnă femeia iubită, literal – ficatul la femeie, adică (presupun eu) ficatul bărbatului e în grija femeii care-i provoacă emoţii.

Kpéé însă, adică burta, e considerată casa gândurilor, locul în care se desfăşoară activitatea mintală, aşa că atunci când ei spun „am uitat această poveste”, literal spun „povestea a părăsit burta mea”.

Trecut şi viitor

Citisem undeva că în araba vorbită zi de zi oamenii nu folosesc timpul viitor, doar în cea literară. Ca să aflu dacă e adevărat sau nu i-am scris prietenei mele Meriem din Maroc. Nu era o minciună.

Limba pe care o vorbim influenţează felul în care percepem lucrurile din jurul nostru. Deşi e o teorie criticată (de altfel, ca multe alte teorii), economistul Keith Chen susţine că vorbitorii limbilor în care forma verbului la prezent şi viitor este aceeaşi (chineza, de exemplu) vor face probabil mai multe economii în valută pentru viitor. Oare cum ar fi dacă nici noi nu am folosi o formă distinctă pentru viitor? Poate, am trăi mai intens şi am avea mai multă încredere în ceea ce ne propunem să facem mâine, săptămâna viitoare sau la iarnă?

Studiile despre cum limba pe care o vorbim ne influenţează gândirea sunt remarcabile. Dacă cineva te-ar ruga să aranjezi cronologic fotografiile în care apare o persoană la vârsta de 5, 20, 40, 65 de ani, în ce ordine ai face-o? De la stânga la dreapta. Contrar acestei deprinderi, vorbitorii de ebraică maternă o fac de la dreapta la stânga, pentru că aşa scriu ei – de la dreapta la stânga.

şi roată pe-o suit m-am toată povestea spus v-am

Signor Rossi stă în rândul trei la cursul de literatură engleză. Haan (!), adică da în hindi, învaţă la aceeaşi facultate cu mine. A fost pilot mulţi ani la rând, iar acum a decis să înveţe nişte limbi străine şi să mai citească. Nu vă spune lucrul acesta despre cât e de minunat să ştii să vorbeşti limba celor care se aşteaptă cel mai puţin să le spui ceva în limba lor?

V-am povestit despre cum am învăţat cuvântul matondo în limba lingală. Într-o după-amiază, l-am întâlnit pe tânărul preot Alfred. Când ne-am despărţit, mi-a urat spor la învăţat şi i-am răspuns cu matondo. Era în culmea fericirii! I-am răspuns în limba lui. Cine te-a învăţat?

Despre cifre pe dos

La cursul de lingvistică engleză, am descoperit altă faţă a cifrei 6. În limba sotho, o limbă vorbită în Africa de Sud, şase înseamnă şi a sări. La fel de interesant e şi felul în care cifrele de la 6 la 10 sunt numite în una din limbile de pe Insulele Hebride. 6 este noul 1 – otai, 7 este noul 2 – oluao, 8 este noul 3 – otolu, 9 este noul 4– ovari, 10 e două mâini, adică luc luna.

Ştiţi probabil că, de obicei, majoritatea celor care învaţă o nouă limbă străină asimilează mai întâi slangul şi înjurăturile. Nu în toate cazurile, dar e adevărat. Caliban, băştinaşul sălbatic din „Furtuna” de Shakespeare, a refuzat lecţiile pe care regele Prospero i le dădea şi fiicei sale pe insulă şi a fost ademenit de altă carte, cum îi place să-i zică profesoarei mele. S-a ameţit şi cânta Ban, Ban, Ca-caliban. După ce Prospero l-a învăţat să vorbească, ceea ce a urmat a fost să-l înjure şi să-l blesteme. Să trecem acum la cifre. În slangul kasi din Africa de Sud, 99 este folosit cu sensul de într-adevăr, iar 411 înseamnă a-i vorbi cuiva despre cele mai recente noutăţi sau a bârfi.

Există în cultura chineză o zicală potrivit căreia lucrurile bune vin în perechi. Cifra 2 are deci o conotaţie pozitivă. În Nordul Chinei însă, dacă foloseşti 2 pe post de adjectiv, ar putea să însemne şi prost, stupid. 5354, în dialectul cantonez al ramurii limbii chineze yue, considerat şi un dialect tradiţional de prestigiu, sună ca nici viu, nici mort şi poate avea sensul propriu de a fi pe pragul morţii sau de a arăta necorespunzător. 1314, conţinând iar cifrele trei şi patru, sună ca o viaţă, pe toată durata vieţii (atât în mandarină, cât şi în cantoneză) şi este folosit în mod similar consimţământului la cununie: „la bine, la rău, în bogăţie, în sărăcie, în boală şi în sănătate, până când moartea ne va despărţi”.

Hakuna matata

Vă mai amintiţi desenul animat cu suricata Timon şi mistre-ţul Pumba? Aţi auzit, probabil, de multe ori expresia hakuna matata, dar presupun că nu v-aţi întrebat ce înseamnă. Cred că ştiţi şi piesa lui Bob Marley „Don’t worry, be happy”. Hakuna matata înseamnă fără griji. Tot din limba swahili, un pro-verb destul de nostim la nivel fonologic e haraka haraka haina baraka. Echivalentul perfect în română: graba strică treaba. Alt cuvânt pe care, cred, l-aţi fi auzit în piese sau filme arabe, habibi-ul rămas sub semn de întrebare, înseamnă dragul/iubitul meu.

A gândi à la française

Multe lucruri pe care nu le învăţăm la şcoală ne-ar face învăţatul mai plăcut şi mai interesant, nu-i aşa? Hai să vedem câteva expresii care, în comicitatea lor conceptuală, cer seriozitate pentru a fi înţelese.

Faire l’andouille, tradus literal „a pregăti cârnatul” (aici – afumat din carne de porc), înseamnă a face ceva ridicol, în timp ce avoir un poils dans la main, adică a avea un fir de păr în mână, înseamnă a fi leneș. Altă expresie aparent ciudată, donner sa langue au chat – a da limba cuiva pisicii, vrea să spună, de fapt, nu mai am nicio idee/cedez. În secolul al XIX-lea, pisicile erau considerate cele care păstrează secretele oamenilor. Aşadar, când îţi dai limba pisicii, vrei să obţii de la ea un răspuns pe care tu nu îl ai. Voi aveţi încredere în pisicile voastre? Dar de cepele voastre mintale aveţi grijă? S’occuper de ses oignons înseamnă a-ţi vedea de treaba ta. 55! Am râs în thailandeză. 5 se pronunţă ha în limba lor.

Auf Wiedersehen

Copiii noştri vor fi mai copii decât toţi copiii

Dragostea noastră se scrie
în piei de poezie
în timp ce camera treisutedouăzecişiunu
aşteaptă să fie descuiată.
S-au strecurat în mine flori de primăvară
şi-acum sunt toată albă pe dinăuntru.
Noi ne ţinem de mâini ca strugurii de poamă,
dar ni se încolăcesc de umeri
ciorchinii verzi.
Noi vom naşte delfini. Copiii noştri vor fi delfini
şi ne vor învăţa marea.

pretext de criminală

oamenii care mi-au crescut din coloana vertebrală
n-au guri şi nici măcar feţe,
oamenii ăştia au doar picioare şi mâini

gurile lor vorbesc prin gura mea,
ochii lor şi-au făcut loc în ochii mei,
iar gândurile
m-au prostituat
în fiecare seară ei mă ademenesc
şi mă aruncă pe canapea
au învăţat chiar să-mi îndrepte paşii
acolo unde vor dânşii

da, ei au mai multe picioare ca mine
ei au mai multe mâini decât mine
când mă dezbracă, totul se petrece prea repede
când mă sărută, mă spintecă

dacă îţi spun că te iubesc,
să nu mă crezi,
dacă te ucid,
să ştii că n-am fost eu

noi nu ştiam că se moare

când ai murit nu ştiam ce ţi se întâmplă
eram primii oameni
şi nu ştiam că se moare
te-am lăsat să dormi câteva ore,
dar nu te-ai trezit nici în dimineaţa următoare

trei nopţi la rând am stat în braţele tale,
dar n-ai vrut să mă strângi
erai rece, te-am învelit, dar tot rece erai
faţa ta, mâinile, picioarele tale şi pieptul
se făceau albe

într-o zi ne-a plouat
te-am cărat la dos
şi-am adus flori să te faci bine,
dar nu te-ai făcut

erai ud

am înjurat tot ce urca la tine pe frunte
– de la primii stropi până la ultima furnică –
deodată n-am mai putut să te văd
şi-am plecat

noi nu ştiam că se moare

Să nu iubeşti, femeie, poeţii

Să nu-i săruţi,
să nu-i laşi să stea lângă tine,
să nu dansezi, să nu bei şi să nu fumezi cu ei,
să nu le vorbeşti, să nu-i ajuţi,
să nu-i cauţi

Să nu faci dragoste cu ei
şi să nu te măriţi

Dacă îi laşi să intre în tine
când te dezbraci,
te cuibăreşti în penitenciar

Alţii îţi vor divulga secretele
şi toate visele aiurite
de care ţi-e ruşine

Poeţii ca puii
îţi vor ciupi îndelung pieptul
până când vei rămâne un exponat poetic
şi toată viaţa din tine
se va scurge ca o apă de munte

Să nu-ţi fie milă de ei
şi să nu-i plângi, dar mai ales
să nu ţi-i faci amanţi

S-ar putea ca într-o zi toată ţara
să citească ultimul poem scris de un henry X
şi în poemul acela să fii tu, anca Y

Femeie, să nu te culci în patul lor,
să nu-i iubeşti!