Motto: „Trăiesc în așteptarea unei minuni…”

Lumea înconjurătoare e doar o amăgire, un miraj care pare atât de frumos și vesel, pe când în spatele lui se află un tărâm plin de suferinţe. Mă adâncesc mai mult în viaţă și e mai greu… Aerul dezamăgirii mă sufocă, coboară pe gât, făcându-mă să nu mai am oxigenul necesar vieţii și ajunge în stomac asemenea unor fluturi. Nu! Nu sunt îndrăgostită!

Trece un vânt de primăvară pe lângă mine, luându-mi cu el gândurile năprasnice despre societatea și cultura omenească ce-mi înăbușă speranţele într-un viitor mai bun. Toţi te-nșală, te resping, te jignesc.

Fiecare dintre noi poartă o mască, unii chiar mai multe, astfel încât ajungem să uităm cine suntem și care e faţa noastră adevărată și rar se întâmplă ca sinceritatea lăuntrică să învingă. Nu e diferenţă între prieteni și dușmani, trăim într-un calvar cu toţii, iar încrederea și prietenia, adevărul și dragostea sunt mereu la fundul cutiei cu calităţi umane, de altfel ca o cutie a Pandorei. Da, oamenii se schimbă, dar nu peste noapte, pentru că așa schimbări sunt doar forme de autoapărare.

E frig și nu vorbesc de vremea de afară… mă plouă și mă bate vântul minciunilor și al trădării, iar sleită fiind, mă topesc și mă distrug în faţa tuturor ca o marionetă, dar mă voi ridica. Știu că pot. Nu degeaba se spune că mai ușor ierţi un dușman decât un prieten.

Auzi doar vorbe de rău ca niște săgeţi înveninate și toate de la cele mai dragi persoane, iar dacă te-ai comporta așa cum se comportă ele cu tine, ar ajunge a te urî. Se pare că e la modă acum să pleci și să trădezi fără motiv, deoarece fiecare procedează la fel, gândindu-se doar la binele său, călcând pe suflete și pe oameni, doar pentru a se ridica mai presus decât ei. Realizezi? Viaţa devine doar o cenușă neagră și sufocantă sau un văl sumbru, care apasă tot mai mult pe piept și-ţi opreşte oxigenul.

Îţi imaginezi cât de grea poate să fie povara omului ca el să aibă curajul să-și pună ștreangul de gât, să sară în gol sau să-și taie suflarea cu o lamă de cuţit, iar aceasta să fie decizia cea mai corectă?

Eu sunt mereu în așteptarea unei schimbări și sper, pentru că speranţa nu moare niciodată.