Proces de epurare

Lipsit de gust
mă privește vulgar
chipul tău
tatuat pe nisipul
murdar încă
de dragostea noastră.
Te evapori anormal
lăsându-mi doar amintirea-ţi invalidă
de șopârlă ce-și cară
oasele îngheţate
de trădare.

 
Esențe

Viaţa
nu s-a uitat niciodată în ochii mei
E mult prea lașă.
Cadavrul meu urlă duios
aruncând cu pietre în gâzele ce se adună necontenit.
Stau și privesc la ele
de sub pământul torid
și mă străduiesc
să-mi ţin cu dinţii viitorul,
ca pe-o nebuloasă compusă
din silabe.

 
Stropi

Uram tăcerea. Acum urăsc plânsetul apei,
Nu-mi lasă plăcere nici propriile-mi lacrimi,
S-au strâns albi strigoii la marginea plajei,
De ei ceaţa-i albă și zările-s pline de patimi.

Cer nu mai e, căci nimeni nu-l mai privește,
Bolţi adânci se ating acum de pământ,
Dumnezeu e aici, știu, îl simt, rătăcește,
Se ascunde de oameni – câţi L-or mai fi căutând…

 
Rondelul verbului creator

Otrava dulce de suspine
din verbul roșu-ntrebător
lovește-n sufletul de dor
și-n melodiile senine.

În nopţile de farmec pline
mai plânge-un gând clocotitor;
otrava dulce de suspine
din verbul roșu-ntrebător.

Din caldul rug ispititor,
pe lira doinelor din mine
în marea noapte care vine,
se ţes cavouri care dor…

Otrava dulce din suspine.